Dacă lucrați cu sisteme de protecție împotriva incendiilor pe bază de apă, NFPA 25 face deja parte din vocabularul dumneavoastră profesional. Cunoașteți ciclurile de inspecție, înțelegeți cadrul ITM și v-ați construit programele de conformitate în jurul edițiilor anterioare ale standardului. Așadar, atunci când apare o nouă ediție, adevărata întrebare nu este dacă contează sau nu. Ci ce s-a schimbat și cât de repede trebuie să acționați. Ediția din 2026 a NFPA 25 nu este o simplă operațiune administrativă. Modificările reflectă experiența acumulată pe teren, schimbările în filosofia de aplicare a legii și răspunsurile la lacunele apărute în timpul programelor ITM din lumea reală. Unele actualizări sunt rafinări. Altele reprezintă abateri substanțiale de la ceea ce au folosit practicienii. Iată ce trebuie să știți.

Capitolul 1: Administrare și clarificarea rolului inspectorului

  • Evaluarea dacă un sistem de protecție împotriva incendiilor este proiectat corespunzător pentru pericolul pe care îl protejează este în afara domeniului de aplicare al unei activități de service NFPA 25, iar ediția 2026 clarifică această limită. Furnizorii de servicii ITM nu sunt obligați să facă această determinare, iar proprietarii nu ar trebui să se aștepte ca aceștia să o facă. Această responsabilitate revine proprietarului, care poate fi nevoit să angajeze un profesionist calificat în proiectare pentru a evalua complet riscul, în special atunci când condițiile de ocupare, utilizare sau depozitare s-au schimbat. Această limită face parte din standard de ceva timp. Ediția 2023 a clarificat faptul că inspectorii nu sunt responsabili pentru verificarea exactității instalației, iar ediția 2026 se bazează pe aceasta, recunoscând că există anumite sarcini în cadrul NFPA 25 care impun inspectorului să verifice elementele de proiectare, cum ar fi sistemele de pulverizare a apei din Capitolul 10, iar standardul ia acum în considerare aceste cazuri. Ediția 2026 clarifică, de asemenea, faptul că inspectorilor nu le este interzis să comunice proprietarului preocupările legate de incendiu și siguranța vieții atunci când observă ceva care ridică un semnal de alarmă, chiar dacă acesta se află în afara domeniului lor de aplicare formal ITM. Aceste comunicări ar trebui făcute separat de raportul oficial de inspecție, iar urmărirea oricărei probleme identificate este responsabilitatea proprietarului, nu a furnizorului ITM.

Capitolul 4: Cerințe generale și câteva actualizări cu impact major

  • Personal calificat. Ediția din 2026 aduce o schimbare notabilă în modul în care sunt gestionate cerințele de calificare a personalului. Anterior, criteriile de calificare prescriptive se aflau în corpul obligatoriu al standardului, transformându-le în cerințe aplicabile. În ediția din 2026, acest limbaj a fost mutat într-o anexă, unde servește acum ca îndrumare recomandată și exemple ilustrative despre cum arată calificările, mai degrabă decât o listă de verificare obligatorie. Raționamentul din spatele acestei schimbări este solid. Cerințele prescriptive de calificare a personalului sunt stabilite mai adecvat prin legislația locală decât într-un standard ITM național. Jurisdicții diferite au regimuri de licențiere diferite, iar o cerință obligatorie universală în standard poate crea conflicte cu legislația statală și locală. Concluzia practică este că cerințele jurisdicției locale au acum mai multă greutate ca niciodată în această problemă. Dacă jurisdicția dumneavoastră are o cerință de licențiere sau certificare pentru personalul ITM, acea cerință prevalează și trebuie să știți care este. Limbajul anexei rămâne un punct de referință util pentru evaluarea calificărilor acolo unde cerințele locale nu există sau nu sunt suficient de specifice pentru a oferi o direcție clară.
  • Sistemele înghețate sunt acum oficial avariate. Orice sistem de protecție împotriva incendiilor pe bază de apă cu gheață în conductele dintre alimentarea cu apă și dispozitivele de evacuare este acum clasificat ca avariat, nu doar deficient. Această clasificare declanșează protocolul complet de răspuns la avariere, inclusiv obligațiile de notificare și evaluarea supravegherii în caz de incendiu. Dezghețarea parțială și repusă în funcțiune nu este acceptabilă.
  • Notificarea departamentului de pompieri este acum explicită. Cerințele revizuite de notificare a deficiențelor impun acum în mod explicit notificarea departamentului local de pompieri la identificarea unei deficiențe, acoperind atât scenarii preplanificate, cât și scenarii de urgență. Anterior, notificarea departamentului de pompieri era mai implicită. Practicienii ar trebui să își actualizeze procedurile privind deficiențele în consecință.
  • Corectarea deficiențelor și a deprecierilor are acum termene recomandate. Ediția din 2026 stabilește îndrumări anexe în Secțiunea A.4.1.6.2, conform cărora deficiențele critice trebuie corectate sau reparate în termen de 30 de zile, deficiențele necritice în termen de 90 de zile, iar deficiențele cât mai curând posibil. Acestea sunt îndrumări anexe, nu text obligatoriu, dar servesc drept punct de referință recunoscut pentru aplicarea legii. Așteptați-vă ca judecătorii autorizați să utilizeze aceste termene în conversațiile privind aplicarea legii. Pentru furnizorii de servicii, corectarea problemelor nu mai este deschisă. Documentați constatările, comunicați termenele proprietarilor în scris și urmăriți acțiunile corective până la închidere.
  • Sistemele inactive trebuie acum identificate corespunzător. În cazul în care întregul sistem sau o parte a acestuia este abandonat pe loc, sprinklerele, robinetele, furtunurile și dispozitivele de alarmă trebuie îndepărtate. Conductele și robinetele abandonate trebuie identificate în mod unic pentru a preveni confuzia cu componentele active ale sistemului, ceea ce reprezintă o considerație critică de siguranță atât pentru primii respondenți, cât și pentru personalul ITM. NFPA
  • Valorile C în sistemele uscate și de preacționare. Această modificare abordează o problemă relativ tehnică, dar importantă din punct de vedere operațional, legată de întreținerea sistemelor de atenuare a coroziunii utilizate pentru a justifica valori ridicate ale factorului C în sistemele de conducte uscate și de preacționare. Conform NFPA 13, anumite tehnologii de atenuare a coroziunii, inclusiv generatoarele de azot, inhibitorii de coroziune prin vapori și sistemele de presiune negativă, permit utilizarea unei valori C Hazen-Williams de 120, în loc de valoarea standard mai mică de 100. Această valoare C mai mare are ca rezultat calcule hidraulice mai favorabile, permițând dimensiuni mai mici ale conductelor și sisteme mai puțin costisitoare, motiv pentru care multe sisteme sunt proiectate în jurul acesteia. Factorul C descrie rugozitatea relativă a interiorului conductei și ia în considerare acumularea de coroziune pe parcursul duratei de viață a sistemului. S-a constatat că acumularea de produse secundare de coroziune este mai gravă în sistemele uscate decât în sistemele umede, motiv pentru care sunt prescriși factori C diferiți. Atunci când tehnologia de atenuare a coroziunii este utilizată pentru a justifica o valoare mai mare, acea tehnologie trebuie menținută pe tot parcursul duratei de viață a sistemului, altfel avantajul hidraulic pe care îl oferă dispare. Ediția din 2026 face ca această obligație să fie aplicabilă în temeiul NFPA 25. Sistemele de atenuare a coroziunii trebuie acum inspectate, testate și întreținute în conformitate cu standardul și cu instrucțiunile producătorului. Dacă sistemul de atenuare nu reușește să mențină condițiile care justifică valoarea C ridicată, sistemul trebuie recalculat hidraulic folosind o valoare C de 100 și modificat după cum este necesar. Sistemele proiectate în jurul unei valori C de 120 pot fi inadecvate din punct de vedere hidraulic dacă echipamentul de atenuare a coroziunii nu este întreținut corespunzător, iar această modificare elimină această lacună.

Capitolul 5: Sisteme de sprinklere și schimbări majore cu implicații pe termen lung

  • Problema sprinklerelor din unitățile locative instalate acum 50 de ani sau mai mult trebuie abordată. Aceasta este printre cele mai importante schimbări din ediția din 2026. Sprinklerele din unitățile locative (o categorie care include camere de hotel, cămine, apartamente, condominii și camere de dormit din azilurile de bătrâni) care au fost în funcțiune timp de 50 de ani sau mai mult trebuie fie înlocuite cu sprinklere cu răspuns rapid, fie trebuie testate mostre reprezentative pentru a verifica dacă indicele timpului de răspuns nu depășește 65 m·s½. Motivul este simplu: mobilierul modern produce incendii semnificativ mai rapide decât cele de acum 50 de ani. Sprinklerele cu răspuns standard instalate în anii 1970 pot acționa prea lent în condițiile actuale de incendiu. Proprietarii și furnizorii de servicii care administrează clădiri rezidențiale înalte, hoteluri și facilități similare ar trebui să înceapă să identifice acum vechimea sprinklerelor instalate.
  • Șildele și plăcile de acoperire sunt acum un element conform. Ediția din 2026 prevede ca șildele și plăcile de acoperire lipsă sau deteriorate pentru sprinklerele încastrate, încastrate și ascunse să fie înlocuite cu componente listate din ansamblul original. Șildele sigilate sau lipite de tavan trebuie, de asemenea, înlocuite, deoarece pot împiedica fizic desfășurarea corectă a sprinklerelor. Dacă un șild listat nu mai este disponibil comercial, întregul ansamblu de sprinklere trebuie înlocuit. Motivul pentru care acest lucru este important depășește șildul în sine, șildele metalice sunt adesea excepția pentru a permite pătrunderea sprinklerelor printr-o construcție rezistentă la foc, fără a fi nevoie să se fixeze deschiderea. Un șild lipsă sau deteriorat poate compromite rezistența la foc a ocupantului.
  • Cerințe privind cheia de rezervă și dulapul sprinklerelor. Ediția din 2026 codifică două cerințe care lucrează împreună pentru a îmbunătăți responsabilitatea sistemului la nivelul dulapului sprinklerelor. În primul rând, o cheie specificată de producător trebuie acum menținută la fața locului, împreună cu sprinklerele de rezervă pentru fiecare tip de sprinkler instalat. Anterior, aceasta era o practică așteptată. Acum este aplicabilă, iar judecătorii autorizați au autoritatea clară de a invoca absența acesteia ca deficiență. Cheia corectă este importantă din motive care depășesc conformitatea. Aceasta protejează sprinklerul de deteriorare în timpul instalării sau reparației, iar dacă un sprinkler se activează accidental, utilizarea unei chei necorespunzătoare pentru resetare poate provoca daune care compromit o examinare criminalistică a evenimentului. În al doilea rând, o listă mai detaliată a sprinklerelor trebuie acum afișată în interiorul dulapului și trebuie să conțină: SIN (dacă este echipat), producătorul, modelul, factorul K, tipul deflectorului, sensibilitatea termică, presiunea nominală, temperatura nominală, numărul modelului cheii, cantitatea instalată, cantitatea depozitată în dulap și data emiterii sau revizuirii listei. Cunoașterea exactă a sprinklerelor sunt instalate într-o clădire este esențială pentru a răspunde la rechemările de produse. O notificare de rechemare este acționabilă numai dacă proprietarul și furnizorul de servicii pot determina rapid dacă produsul afectat este prezent și în ce cantitate. Dacă sprinklerele sunt înlocuite sau reaprovizionate cu un model diferit, lista trebuie să reflecte acest lucru. Pentru practicienii ITM, verificarea listei de dulapuri trebuie adăugată la fiecare listă de verificare a inspecției, cu confirmarea faptului că respectivul conținut îndeplinește cerințele și că data revizuirii reflectă configurația actuală a sistemului.

Capitolul 13: Componente și valve comune

  • Inspecțiile valvelor furtunurilor trec de la anuale la trimestriale. Ediția din 2026 rezolvă un conflict de lungă durată între Capitolul 6 și Capitolul 13 privind frecvența inspecției valvelor furtunurilor. Capitolul 6 impunea o inspecție anuală, în timp ce Capitolul 13 impunea o inspecție trimestrială, lăsând practicienii fără un răspuns clar. Ediția din 2026 elimină criteriile de inspecție din Capitolul 6 și stabilește trimestriala ca frecvență de guvernare de acum înainte. Această creștere reflectă realitatea că filetele deteriorate, capacele lipsă, valvele cu scurgeri și obstrucțiile se pot dezvolta în decurs de un an. Inspecțiile trimestriale reduc această expunere și îmbunătățesc disponibilitatea sistemului. Ediția adaugă, de asemenea, o nouă cerință conform căreia capacele de conectare a furtunurilor care nu sunt clasificate pentru presiune trebuie să aibă o deschidere de cel puțin 1/8 inch în diametru. Această gaură de scurgere abordează o preocupare reală de siguranță. Capacele valvelor furtunurilor nu sunt de obicei listate pentru a menține presiunea, așa că, dacă o valvă a furtunului prezintă scurgeri și capacul nu are nicio deschidere, presiunea se poate acumula în spatele capacului și poate crea o condiție periculoasă cu potențial de vătămare corporală gravă. Gaura de scurgere atenuează acest risc permițând presiunii să se scurgă, în loc să se acumuleze. De asemenea, îndeplinește o funcție secundară în timpul inspecției: un capac cu orificiu de scurgere face imediat vizibil faptul că supapa nu este complet închisă, prevenind presupunerea falsă că sistemul este sigur atunci când nu este.
  • Vanele de preasamblare și deluge necesită inspecții interne anuale. Din punct de vedere istoric, vanele care puteau fi resetate fără a îndepărta o placă frontală aveau voie să fie inspectate intern doar la fiecare cinci ani. Ediția din 2026 elimină complet această toleranță. Proiectarea vanelor nu mai determină frecvența aplicabilă, iar alternativa de cinci ani a dispărut pentru toate tipurile de vane. Justificarea este simplă: un interval de cinci ani a lăsat o fereastră în care deteriorarea internă, inclusiv coroziunea, resturile și uzura componentelor, puteau rămâne nedetectate suficient de mult timp pentru a afecta performanța. Pentru furnizorii de servicii, dacă programele sau contractele ITM s-au bazat pe intervalul de cinci ani pentru vanele resetabile, actualizați-le acum. Pentru instalațiile sanitare autorizate (AHJ), cerința anuală se aplică universal, fără excepții rămase.
  • Testarea hidrostatică a conductelor FDC. Ediția din 2026 extinde excepția de la testul hidrostatic de cinci ani pentru segmentele scurte de conducte de conectare la departamentul de pompieri, crescând pragul de la 4 picioare la 10 picioare. Pentru a se califica, conductele trebuie să poată fi inspectate vizual atât intern, cât și extern. Inspecția internă poate fi realizată folosind o cameră video tip împingere, care este ușor disponibilă și rentabilă pentru segmentele de această lungime, iar această toleranță nu înlocuiește inspecțiile externe obligatorii. Modificarea reflectă o realitate practică pe care oricine a încercat testarea hidrostatică pe segmente scurte de conducte FDC o va recunoaște. Geometria acestor segmente nu se pretează la un test fiabil, ceea ce face ca testarea hidrostatică să fie dificil de efectuat cu precizie și are o valoare limitată la această scară. Inspecția vizuală utilizând metode acceptate este în concordanță cu alte practici de inspecție a conductelor deja recunoscute de standard și reprezintă o abordare mai solidă din punct de vedere operațional pentru conductele din acest interval.
  • Testare trimestrială pentru dispozitivele de semnalizare de supraveghere a solenoizilor. Ediția din 2026 adaugă o cerință de testare trimestrială pentru dispozitivele de semnalizare de supraveghere a solenoizilor care monitorizează poziția bobinei de pe actuatoarele electrice care controlează supapele de preacțiune și deluge. Problema abordată de acest lucru este simplă și serioasă. Bobinele solenoizilor sunt frecvent îndepărtate de pe solenoizi pe teren, iar fără bobină, solenoidul nu se va deschide niciodată. Pentru sistemele de preacțiune și deluge care se bazează pe acționarea electrică, solenoidul este un element obligatoriu al secvenței de acționare. Lipsa bobinei înseamnă că supapa nu se va deschide atunci când este prezent un incendiu, indiferent dacă toate celelalte componente ale sistemului funcționează exact așa cum au fost proiectate. Supravegherea bobinei oferă asigurarea că sistemul va funcționa conform intenției atunci când este solicitat. Testarea trimestrială elimină această lacună și ar trebui adăugată la rutinele de inspecție a sistemelor de preacțiune și deluge. Pentru AHJ-uri, aceasta oferă o ancoră clară de conformitate acolo unde nu exista anterior.

Ce înseamnă acest lucru pentru programul dvs. ITM

Mediul de aplicare a NFPA 25 devine din ce în ce mai structurat. Autoritățile de control al proprietăților (AHJ) integrează din ce în ce mai mult raportarea de la terți în cadrele de reducere a riscurilor comunitare, utilizând date în timp real pentru a monitoriza proprietățile care au întârzieri de inspecție sau care prezintă deficiențe nerezolvate. Raportarea de la terți devine o condiție de conformitate în tot mai multe jurisdicții, nu doar o comoditate. În acest context, calea practică de urmat este clară. Obțineți o copie a standardului (o versiune gratuită, doar pentru citire, este disponibilă pe site-ul NFPA) și comparați-o linie cu linie cu formularele și programele dvs. actuale de inspecție. Actualizați listele de verificare, intervalele de service și contractele înainte ca ediția 2026 să fie adoptată la nivel local. Instruiți tehnicienii de teren cu privire la noile cerințe. Stabiliți un proces de urmărire a deprecierilor și a deficiențelor care documentează constatările, le comunică proprietarilor și urmărește corecțiile până la închidere în cadrul noilor intervale de timp. Și implicați AHJ-ul din timp. Înțelegerea momentului și a modului în care intenționează să aplice ediția 2026 la nivel local vă oferă posibilitatea de a face ajustări proactive înainte ca problemele de conformitate să apară pe teren. Ediția 2026 a NFPA 25 ridică ștacheta în moduri semnificative. Organizațiile care se pregătesc acum vor gestiona aceste schimbări ca pe niște actualizări de rutină. Cele care așteaptă le vor gestiona ca pe niște probleme de conformitate.

Introdu adresa ta de e-mail pentru a descărca Ghidul complet.

CAPTCHA prin e-mail