„Notre-Dame este istoria noastră, literatura noastră, o parte din imaginația noastră. Locul unde am trăit toate marile noastre evenimente... Este epicentrul vieții noastre.” — Președintele Emmanuel Macron, 15 aprilie 2019
Acum șapte ani, lumea a privit în tăcere uluită cum turnul Catedralei Notre-Dame se prăbușea în orizontul Parisului, lăsând în urmă o coloană de scântei și secole de moștenire de neînlocuit. Acest lucru putea fi prevenit.
Notre-Dame nu a fost unică prin vulnerabilitatea sa. În întreaga lume, mii de structuri istorice - catedrale, muzee, centre culturale, lăcașuri de cult - rămân periculos de subprotejate împotriva incendiilor. Incendiul catedralei din 15 aprilie 2019 a costat lumea pagube estimate la 8 miliarde de dolari, distrugerea turlei sale emblematice și pierderea ireversibilă a unor artefacte și structuri arhitecturale neprețuite. Și Notre-Dame nu a fost prima. Cu doar șapte luni mai devreme, un incendiu a devastat Muzeul Național al Braziliei din Rio de Janeiro, vechi de 200 de ani, incinerând vaste colecții de artefacte care reprezintă întregul patrimoniu cultural, natural și științific al acestei națiuni. Președintele Michel Temer a numit pierderea „incalculabilă”.
Aceste dezastre au un fir comun: proprietăți istorice a căror valoare culturală extraordinară nu a fost dublată de investiții adecvate în protecția împotriva incendiilor.
De ce structurile istorice sunt deosebit de vulnerabile Provocările legate de protejarea proprietăților cu semnificație culturală sunt reale, complexe și adesea subestimate. Aceste clădiri au fost construite cu mult înainte de existența codurilor moderne de prevenire a incendiilor. Sistemele lor electrice sunt adesea învechite. Materialele lor structurale - lemn vechi de secole, tavane boltite din piatră, mobilier ornamentat din lemn - sunt foarte combustibile și dificil de protejat fără a compromite integritatea istorică. Lucrările la cald în timpul renovării (cauza probabilă a incendiului de la Notre-Dame), sistemele de încălzire defecte, fulgerele, incendiile provocate și simpla eroare umană reprezintă toate amenințări credibile în medii în care marja de eroare este zero.
Riscurile comune de aprindere în proprietățile istorice și culturale includ: • Sisteme electrice învechite: Cabluri îmbătrânite și circuite supraîncărcate care nu au fost niciodată aduse la standardele moderne de siguranță. • Renovare și lucrări la cald: Operațiuni de sudură, tăiere și șlefuire în clădiri umplute cu materiale combustibile vechi de secole — probabilul factor declanșator de la Notre-Dame. • Echipamente de încălzire: Cuptoare și cazane întreținute necorespunzător sau modernizate în moduri incompatibile cu structurile istorice. • Fulger: Turnurile înalte, turlele și turlele sunt deosebit de expuse, iar structurile istorice rareori au protecție modernă împotriva trăsnetului. • Eroare umană și incendiere: Flăcările deschise, lumânările, materialele pentru fumat aruncate necorespunzător și actele deliberate reprezintă amenințări continue. • Dezastre naturale: Pagubele provocate de incendii, inundații și furtuni pot duce la incendii care copleșesc amplasamente nepregătite.
Instrumentele pe care le avem și pe care nu le folosim Asta îi frustrează cel mai mult pe profesioniștii în domeniul protecției împotriva incendiilor: instrumentele există. Codurile sunt scrise. Tehnologia este dovedită. Ceea ce lipsește este angajamentul de a le implementa.
Standardele NFPA 909 (Codul pentru protecția proprietăților resurselor culturale) și NFPA 914 (Codul pentru protecția structurilor istorice) ale Asociației Naționale pentru Protecție împotriva Incendiilor oferă cadre detaliate și practice pentru protejarea acestor situri. Acestea nu sunt documente aspiraționale - sunt planuri concrete.
Sistemele automate de sprinklere împotriva incendiilor, proiectate să fie discrete sau complet ascunse pentru a evita alterarea esteticii istorice, pot controla incendiile în stadiile incipiente - adesea înainte de a se produce orice daune structurale vizibile. Sistemele cu ceață de apă și cele hibride cu ceață de apă oferă o opțiune deosebit de convingătoare pentru muzee și spații care adăpostesc artefacte de neînlocuit, deoarece oferă protecție cu o scurgere mai mică de apă decât sprinklerele tradiționale. Sistemele de stingere a incendiilor cu gaze oferă o alternativă acolo unde apa pur și simplu nu este viabilă. Sistemele de pulverizare a apei protejează fațadele exterioare și previn răspândirea incendiului la structurile învecinate.
Pentru detectare și avertizare timpurie, sistemele moderne pot fi adaptate la sensibilitățile specifice ale unui spațiu istoric, oferind alerte care oferă echipelor de intervenție în caz de urgență minute suplimentare esențiale - diferența, așa cum am văzut la Paris, dintre un acoperiș deteriorat și o catedrală pierdută.
Ceea ce avea Notre-Dame în noaptea de 15 aprilie 2019 era un sistem de detectare a incendiilor și o întârziere în acționarea la alarma sa. Nu avea un sistem automat de protecție împotriva incendiilor. Această lacună este de nejustificat în retrospectivă și ar trebui să fie inacceptabilă în viitor.
Un cadru de acțiune Protejarea unei proprietăți cu semnificație istorică începe cu o evaluare onestă a riscurilor - nu o trecere rapidă în revistă, ci o examinare riguroasă și sistematică a construcției, ocupării, pericolelor și vulnerabilităților clădirii. Pornind de la această bază, administratorii acestor proprietăți ar trebui să colaboreze cu ingineri calificați în domeniul protecției împotriva incendiilor pentru a dezvolta o strategie de protecție pe mai multe niveluri: măsuri pasive, cum ar fi compartimentarea pentru a limita răspândirea incendiului, sisteme active de detectare și stingere calibrate la nevoile specifice ale amplasamentului și o planificare cuprinzătoare a situațiilor de urgență care să asigure că personalul și departamentele locale de pompieri sunt pregătite să răspundă eficient.
Conservarea și protecția nu sunt valori opuse. Sistemele moderne de protecție împotriva incendiilor pot fi instalate cu o sensibilitate extraordinară față de structura istorică. Întrebarea nu este niciodată dacă putem proteja aceste clădiri, ci dacă alegem să o facem.
Șapte ani mai târziu: Un apel la acțiune Catedrala Notre-Dame restaurată a primit lumea înapoi în decembrie 2024, o dovadă a determinării umane și a profunzimii atașamentului nostru față de moștenirea culturală comună. Însă lecția din 15 aprilie 2019 va fi pe deplin învățată doar atunci când miile de structuri istorice care încă funcționează fără o protecție adecvată împotriva incendiilor vor primi investițiile de care au nevoie.
La IFSA, misiunea noastră este de a promova la nivel global utilizarea sistemelor eficiente de protecție împotriva incendiilor pe bază de apă. Colaborăm cu parteneri din industrie, organisme de standardizare și asociații regionale de pe șase continente pentru a promova această misiune. Aniversarea incendiului de la Notre-Dame este un moment pentru a ne reaminti de această activitate și pentru a le reaminti proprietarilor, administratorilor, factorilor de decizie politică și publicului larg că patrimoniul pe care îl iubim poate fi păstrat doar dacă suntem dispuși să-l protejăm. Următorul Notre-Dame nu ar trebui să aibă loc niciodată. Instrumentele pentru a-l preveni sunt în mâinile noastre.